Broscuța Lia
La marginea pădurii dese de stejari, se întinde un lac mare și frumos pe care toata lumea îl știe ca Lacul Veseliei. În zilele călduroase de vară, lacul este locul preferat pentru toți locuitorii din Orașul de pe Deal. O data pe an, ei organizează cursa bărcuțelor, cea mai amuzantă competiție la care puteți participa și voi, pentru că toată lumea este binevenită să își arate măiestria în construirea de bărcuțe cât mai interesante.
Dis de dimineață, tata Relu Gărgărelu și Riki își puseră laolaltă toate uneltele necesare pentru a construi cea mai rapidă bărcuță de pe lac…. sau cel puțin așa sperau ei. Pe bărcuță au numit-o Vela. Riki era tare entuziasmat. Anul trecut ocupase locul trei și spera ca și anul acesta să fie pe podium, așa ca se gândise îndelung cum să facă ca bărcuța să plutească mai repede pe apă.
Se porniră așadar cu toții spre lac, susținuți fiind de mama Rica Gărgărica si Rina Gărgărina care abia așteptau o plimbare cu Vela.
Nu ajunseră bine că se și apucară de treabă. Tata Relu adunase câteva frunze de stejar și niște bețe subțiri ca niște scobitori iar Riki ajuta cu zor să le îmbine cât mai bine și să le lustruiască ca să alunece ușor. Meștereau de ceva vreme și abia reușiseră să privească în jur. Prietenii lor veniră care mai de care cu idei cât mai creative pentru bărcuțele lor. Broscuța Lia găsise o frunză de papură în stufărișul de pe lac din care construi o bărcuță rapidă. Furnicuța Hărnicuța alesese o coajă de nucă la care atașase două vâsle mici, iar Melc făcu dintr-o păstaie de mazăre o bărcuță tare haioasă dupa ce mâncă bineînțeles toate boabele de mazăre proaspătă.
Iată că veni și momentul când Fluturel dădu startul competiției.
-TOATE BĂRCUȚELE LA APĂ! strigă el în gura mare, să fie auzit.
-PE LOCURI…FIȚI GATA…START!!!
Toți porniră deodată și vâsleau mai repede ca niciodată. Concentrarea era mare printre concurenți că abia auzeau ce zarvă era la malul lacului printre prietenii lor. Furnicuța vâslea cu putere că îl întrecu pe Melc, care părea cam obosit de la atâta efort…sau poate de la atâta mazăre! Apa lacului se unduia și mai că făcea valuri sub bărcuțele lor. Tata Relu si Riki aproape că ajunseră la linia de final când broscuța Lia trecu în viteză pe lângă ei și de îndată era declarată câștigătoare. Toți se bucurară pentru ea și pe rând au fost invitați la o plimbare pe lac.
Ce a urmat a fost o distracție pe cinste. Participanții la competiție au fost felicitați și li s-au înmânat medalii.
– Locul doi este un loc binemeritat, spuse Riki în timp ce se întorceau spre casă.
– Important este să participi, adaugă tata Relu, iar Vela este o bărcuță adevărată! Poate la anul câștigăm și trofeul, asta dacă continuăm sa perseverăm.
– Să perrr…se..ce? întrebă Riki pus pe gânduri.
– Să nu renunțăm, răspunse tata Relu. Dacă renunți nu vei știi niciodată de ce esti în stare.
Lui Riki nici prin cap nu-i trecea să renunțe, așa că se liniști și merse în camera lui.
Noaptea se lăsă în curând iar luminile se stinseră pe rând în Orașul de pe Deal. Toată lumea dormea acum, istovită dupa o zi lungă pe Lacul Veseliei.
Pe curând!
Dis de dimineață, tata Relu Gărgărelu și Riki își puseră laolaltă toate uneltele necesare pentru a construi cea mai rapidă bărcuță de pe lac…. sau cel puțin așa sperau ei. Pe bărcuță au numit-o Vela. Riki era tare entuziasmat. Anul trecut ocupase locul trei și spera ca și anul acesta să fie pe podium, așa ca se gândise îndelung cum să facă ca bărcuța să plutească mai repede pe apă.
Se porniră așadar cu toții spre lac, susținuți fiind de mama Rica Gărgărica si Rina Gărgărina care abia așteptau o plimbare cu Vela.
Nu ajunseră bine că se și apucară de treabă. Tata Relu adunase câteva frunze de stejar și niște bețe subțiri ca niște scobitori iar Riki ajuta cu zor să le îmbine cât mai bine și să le lustruiască ca să alunece ușor. Meștereau de ceva vreme și abia reușiseră să privească în jur. Prietenii lor veniră care mai de care cu idei cât mai creative pentru bărcuțele lor. Broscuța Lia găsise o frunză de papură în stufărișul de pe lac din care construi o bărcuță rapidă. Furnicuța Hărnicuța alesese o coajă de nucă la care atașase două vâsle mici, iar Melc făcu dintr-o păstaie de mazăre o bărcuță tare haioasă dupa ce mâncă bineînțeles toate boabele de mazăre proaspătă.
Iată că veni și momentul când Fluturel dădu startul competiției.
-TOATE BĂRCUȚELE LA APĂ! strigă el în gura mare, să fie auzit.
-PE LOCURI…FIȚI GATA…START!!!
Toți porniră deodată și vâsleau mai repede ca niciodată. Concentrarea era mare printre concurenți că abia auzeau ce zarvă era la malul lacului printre prietenii lor. Furnicuța vâslea cu putere că îl întrecu pe Melc, care părea cam obosit de la atâta efort…sau poate de la atâta mazăre! Apa lacului se unduia și mai că făcea valuri sub bărcuțele lor. Tata Relu si Riki aproape că ajunseră la linia de final când broscuța Lia trecu în viteză pe lângă ei și de îndată era declarată câștigătoare. Toți se bucurară pentru ea și pe rând au fost invitați la o plimbare pe lac.
Ce a urmat a fost o distracție pe cinste. Participanții la competiție au fost felicitați și li s-au înmânat medalii.
– Locul doi este un loc binemeritat, spuse Riki în timp ce se întorceau spre casă.
– Important este să participi, adaugă tata Relu, iar Vela este o bărcuță adevărată! Poate la anul câștigăm și trofeul, asta dacă continuăm sa perseverăm.
– Să perrr…se..ce? întrebă Riki pus pe gânduri.
– Să nu renunțăm, răspunse tata Relu. Dacă renunți nu vei știi niciodată de ce esti în stare.
Lui Riki nici prin cap nu-i trecea să renunțe, așa că se liniști și merse în camera lui.
Noaptea se lăsă în curând iar luminile se stinseră pe rând în Orașul de pe Deal. Toată lumea dormea acum, istovită dupa o zi lungă pe Lacul Veseliei.
Pe curând!
✨ ✨ ✨