Puf, un fulg de păpădie
Poveste de noapte bună,
La lăsarea serii, când luna și stelele răsar iar liniștea cuprinde întreg văzduhul, mama Rica ne spune povești.
– Dragi copii, vouă v-a gâdilat vreodată năsucul un fulg de păpădie? îi întrebă mama pe Rina și Riki înainte de a deschide o carte nouă cu povești.
– De multe ori! răspunseră în cor, amuzați. Păpădiile sunt florile noastre preferate.
Mama Rica zâmbi și deschise o carte cu coperți colorate.
– Vreau să vi-l prezint pe Puf, un fulg de păpădie care tocmai a pornit într-o călătorie. Dar înainte de a afla aventurile lui Puf, ce-ar fi să va spun o legendă veche despre florile de păpădie. Mie îmi place tare mult.
Rina și Riki își traseră păturica pe nas și ascultau cu atenție. Mama Rica își drese ușor vocea și începu să le povestească:
Când universul a fost creat, Dumnezeu a trimis un înger pe Pământ pentru a întreba fiecare plantă cum vrea să arate. Ajuns pe Pământ, îngerul a întrebat fiecare floare cum vrea să arate și fiecare floare i-a răspuns Îngerului, cu excepția păpădiei. Păpădia nu știa cum vrea să arate, așa că l-a rugat pe Înger să-i mai acorde o zi pentru a se gândi la răspuns. Îngerul a spus că se va întoarce. În acea zi, în timp ce păpădia se ruga, ea a ridicat privirea spre cer și a văzut Soarele. Impresionată de frumusețea sa, a decis că vrea să arate ca Soarele. „Îi voi spune Îngerului că vreau să fiu galbenă, rotundă și strălucitoare ca Soarele”, se gândi ea. Mai târziu, la venirea serii, Luna răsare pe cer și păpădia a văzut Luna. Impresionată de frumusețea sa, a decis că vrea să semene cu Luna. „Îi voi spune Îngerului că vreau să fiu albă, rotundă și misterioasă ca Luna”, se gândi ea. După scurt timp, Stelele au apărut pe cer. Impresionată și de frumusețea lor, păpădia s-a gândit că vrea să semene cu Stelele. „Îi voi spune Îngerului că vreau să zbor pe cer, în milioane de locuri, ca Stelele” s-a gândit ea. A doua zi a venit Îngerul și a întrebat păpădia:
– Te rog, spune-mi păpădie, cum ai vrea să arăți?
– Aș vrea să arăt ca cele mai frumoase creații ale lui Dumnezeu: Soarele, Luna și Stelele, toate împreună, a răspuns păpădia. Este posibil?
– Nu știu, spuse Îngerul. Îți voi duce dorința la Dumnezeu și voi vedea.
Și de atunci păpădia arată ca Soarele, Luna și Stelele, toate împreună.
-Și nouă ne place foarte mult legenda păpădiei, rostiră Rina și Riki.
– Tare mă bucur, spuse mama Rica, pentru ca acum vă pot face cunoștință cu Puf.
Puf, este un fulg de păpădie care acum descoperă lumea. Când floarea de păpădie începe să arate ca luna, mare, albă și strălucitoare, la cea mai mica adiere a vântului, fulgii de păpădie se desprind și plutesc în aer ca niște umbreluțe zburătoare.
-Ați privit vreodată cu atenție un fulg de păpădie? Se opri mama Rica din citit. Și vouă vi se pare că arată ca niște umbreluțe purtate de vânt?
– Sau ca niște zmeie? spuse Riki căruia tare îi plăcea să înalțe zmeie cu tata Relu.
– Ca umbreluțe sau zmeie călătoare, continuă mama Rica și își coborî privirea din nou pe paginile cărții.
Când veni și vremea lui Puf să se desprindă de mama floare, zâna păpădiilor sufla un vânt lin și adierea sa îl purta mai întâi deasupra florilor galbene ca soarele, apoi deasupra poienii, deasupra copacilor, peste râuri și văi ca într-un dans plutitor.
Puf și toți ceilalți fulgi aveau o misiune importantă. Să se lase purtați de vânt cât mai departe. Călătoria lor se încheia acolo unde găseau locul cel mai potrivit să se oprească și să își ducă misiunea la bun sfârșit. Adierea lină îl purtă pe Puf până la poalele munților semeți, într-o poieniță. Era locul ideal să aterizeze și să planteze sămânța florii de păpădie din care va crește mai întâi un firicel verde și firav care răsfățat de razele soarelui, se va transforma într-o floare veselă, galbenă și strălucitoare ca în legenda de mai devreme.
Așa reușesc păpădiile să inunde cu frumusețea lor pajiștile și potecile, grădinile noastre și livezile, vârful munților și malul apelor și coronițele purtate de zâne în zile de sărbătoare.
– Povestea noastră se sfârșește aici, șopti mama Rica și închise coperțile colorate ale cărții. Călătoria fulgilor de păpădie continuă însă an de an și ca și Puf, ei au o misiune. Să ne bucure privirile și să ne facă să iubim și să prețuim natura.
Rina și Riki adormiră pe șoaptele mamei care ieși tiptil din camera.
Și pentru că este timpul să dormim și noi, vă spun așa:
Cu ochi somnoroși și pleoape grele, tiptil, tiptil…pe vârful picioarelor, să nu trezim pe nimeni, mergem și noi la culcare.
Noapte bună!
La lăsarea serii, când luna și stelele răsar iar liniștea cuprinde întreg văzduhul, mama Rica ne spune povești.
– Dragi copii, vouă v-a gâdilat vreodată năsucul un fulg de păpădie? îi întrebă mama pe Rina și Riki înainte de a deschide o carte nouă cu povești.
– De multe ori! răspunseră în cor, amuzați. Păpădiile sunt florile noastre preferate.
Mama Rica zâmbi și deschise o carte cu coperți colorate.
– Vreau să vi-l prezint pe Puf, un fulg de păpădie care tocmai a pornit într-o călătorie. Dar înainte de a afla aventurile lui Puf, ce-ar fi să va spun o legendă veche despre florile de păpădie. Mie îmi place tare mult.
Rina și Riki își traseră păturica pe nas și ascultau cu atenție. Mama Rica își drese ușor vocea și începu să le povestească:
Când universul a fost creat, Dumnezeu a trimis un înger pe Pământ pentru a întreba fiecare plantă cum vrea să arate. Ajuns pe Pământ, îngerul a întrebat fiecare floare cum vrea să arate și fiecare floare i-a răspuns Îngerului, cu excepția păpădiei. Păpădia nu știa cum vrea să arate, așa că l-a rugat pe Înger să-i mai acorde o zi pentru a se gândi la răspuns. Îngerul a spus că se va întoarce. În acea zi, în timp ce păpădia se ruga, ea a ridicat privirea spre cer și a văzut Soarele. Impresionată de frumusețea sa, a decis că vrea să arate ca Soarele. „Îi voi spune Îngerului că vreau să fiu galbenă, rotundă și strălucitoare ca Soarele”, se gândi ea. Mai târziu, la venirea serii, Luna răsare pe cer și păpădia a văzut Luna. Impresionată de frumusețea sa, a decis că vrea să semene cu Luna. „Îi voi spune Îngerului că vreau să fiu albă, rotundă și misterioasă ca Luna”, se gândi ea. După scurt timp, Stelele au apărut pe cer. Impresionată și de frumusețea lor, păpădia s-a gândit că vrea să semene cu Stelele. „Îi voi spune Îngerului că vreau să zbor pe cer, în milioane de locuri, ca Stelele” s-a gândit ea. A doua zi a venit Îngerul și a întrebat păpădia:
– Te rog, spune-mi păpădie, cum ai vrea să arăți?
– Aș vrea să arăt ca cele mai frumoase creații ale lui Dumnezeu: Soarele, Luna și Stelele, toate împreună, a răspuns păpădia. Este posibil?
– Nu știu, spuse Îngerul. Îți voi duce dorința la Dumnezeu și voi vedea.
Și de atunci păpădia arată ca Soarele, Luna și Stelele, toate împreună.
-Și nouă ne place foarte mult legenda păpădiei, rostiră Rina și Riki.
– Tare mă bucur, spuse mama Rica, pentru ca acum vă pot face cunoștință cu Puf.
Puf, este un fulg de păpădie care acum descoperă lumea. Când floarea de păpădie începe să arate ca luna, mare, albă și strălucitoare, la cea mai mica adiere a vântului, fulgii de păpădie se desprind și plutesc în aer ca niște umbreluțe zburătoare.
-Ați privit vreodată cu atenție un fulg de păpădie? Se opri mama Rica din citit. Și vouă vi se pare că arată ca niște umbreluțe purtate de vânt?
– Sau ca niște zmeie? spuse Riki căruia tare îi plăcea să înalțe zmeie cu tata Relu.
– Ca umbreluțe sau zmeie călătoare, continuă mama Rica și își coborî privirea din nou pe paginile cărții.
Când veni și vremea lui Puf să se desprindă de mama floare, zâna păpădiilor sufla un vânt lin și adierea sa îl purta mai întâi deasupra florilor galbene ca soarele, apoi deasupra poienii, deasupra copacilor, peste râuri și văi ca într-un dans plutitor.
Puf și toți ceilalți fulgi aveau o misiune importantă. Să se lase purtați de vânt cât mai departe. Călătoria lor se încheia acolo unde găseau locul cel mai potrivit să se oprească și să își ducă misiunea la bun sfârșit. Adierea lină îl purtă pe Puf până la poalele munților semeți, într-o poieniță. Era locul ideal să aterizeze și să planteze sămânța florii de păpădie din care va crește mai întâi un firicel verde și firav care răsfățat de razele soarelui, se va transforma într-o floare veselă, galbenă și strălucitoare ca în legenda de mai devreme.
Așa reușesc păpădiile să inunde cu frumusețea lor pajiștile și potecile, grădinile noastre și livezile, vârful munților și malul apelor și coronițele purtate de zâne în zile de sărbătoare.
– Povestea noastră se sfârșește aici, șopti mama Rica și închise coperțile colorate ale cărții. Călătoria fulgilor de păpădie continuă însă an de an și ca și Puf, ei au o misiune. Să ne bucure privirile și să ne facă să iubim și să prețuim natura.
Rina și Riki adormiră pe șoaptele mamei care ieși tiptil din camera.
Și pentru că este timpul să dormim și noi, vă spun așa:
Cu ochi somnoroși și pleoape grele, tiptil, tiptil…pe vârful picioarelor, să nu trezim pe nimeni, mergem și noi la culcare.
Noapte bună!
✨ ✨ ✨