Aventurile lui Grin, Dragonelul Explorator
Țara Dragonilor Zburători este un tărâm îndepărtat, locuit de creaturi magice și misterioase despre care doar în povești am auzit. Dar dacă vă spun acum că poveștile pot fi și adevărate?!? Ei bine, cel puțin povestea lui Grin, dragonelul explorator, este una cât se poate de adevărată!
Grin este unul dintre cei mai mari exploratori înaripați care scuipă foc și zboară sus, deasupra norilor. Povestea aventurii sale începe într-o zi de vară, când dragonelul nostru se cam plictisea. Explorase deja întreaga pădure magică și știa fiecare colțișor chiar și cu ochii închiși. Grin nu era însă ca și ceilalți dragoni. Avea câțiva prieteni, dar curiozitatea sa îl făcea să intre mai mereu în bucluc. Așa că de multe ori, prietenii săi îl cam evitau iar Grin se aventura singur în cele mai îndepărtate colțuri ale pădurii. Nici nu-i de mirare că nu era loc care să fi scăpat de privirile curioase ale micului nostru explorator.
Așa se întâmplă că, în acea zi de vară despre care vă spuneam, pe când zorii se iveau și nimic nu prevestea ce urma să se întâmple, Grin își lua zborul deasupra pădurii fermecate. În timp ce plutea liniștit, scrutând orizontul cu ochii săi strălucitori, norii grei de ploaie se adunau repede de parcă erau la maraton. O picătură mare, apoi alta și alta, cădeau pe rând. După un duș neașteptat, Grin ateriza la marginea pădurii și se adăposti în vizuina unui urs. Știa că acolo poate va da nas în nas cu vreun urs uriaș dar spera să nu-l găsească acasă. Făcu totuși un pic de zgomot, aruncă o flacără sau două ca să se lumineze negura pesterii și deodată ce să vezi… Peștera era locuită!
Un stol mare de lilieci atârnau de tavanul pesterii, agitați de lumina bruscă ce le strica somnul, iar într-un colț, amărât și trist, un pui de urs rătăcit îi sări în cale. Era micul Grizzly, cunoscut și el ca unul dintre exploratorii tărâmului îndepărtat. Cu blana zburlită și tremurând de frig și foame, Grizzly își întâmpina prietenul sărindu-i pe spate de bucurie.
Toată nădejdea era acum în Grin care avea cea mai importantă misiune: să salveze situația și să ajungă în siguranță amândoi acasă. Orele treceau și furtuna nu dădea semne să înceteze curând. Stăteau amândoi la intrarea în peșteră și priveau cum se întuneca ușor.
– Părinții noștri cu siguranță sunt îngrijorați, suspină Grizzly.
– Nu te posomorî dragul meu prieten. Măcar suntem împreună și tot împreună vom găsi o soluție!
Când ploaia încetă, un vuiet asurzitor de aripi se auzi dinspre vizuină. Era lăsarea serii și liliecii zburau cu miile afară din peșteră.
Grin își aminti atunci că aproape de casa lor, văzuse mulți lilieci în fiecare seară și mereu se întreba, oare unde locuiesc de nu-i vede niciodată ziua. Acum știa! Și mai știa că dacă îi urmărește, vor ajunge cu siguranță acasă!
– Să pornim, strigă Grin către prietenul său! Misiunea noastră este să urmărim acești lilieci flămânzi!
– Să pornim, strigă și Grizzly entuziasmat și se cățăra apoi rapid în spatele lui Grin care își lua zborul de îndată.
După așa o aventură, au ajuns în sfârșit acasa. Părinții îi așteptau nerăbdători și când au le-auzit pătania, tare le erau recunoscător liliecilor că îi ghidaseră spre casă.
Totul este bine când se termină cu bine!
Pe curând!
Grin este unul dintre cei mai mari exploratori înaripați care scuipă foc și zboară sus, deasupra norilor. Povestea aventurii sale începe într-o zi de vară, când dragonelul nostru se cam plictisea. Explorase deja întreaga pădure magică și știa fiecare colțișor chiar și cu ochii închiși. Grin nu era însă ca și ceilalți dragoni. Avea câțiva prieteni, dar curiozitatea sa îl făcea să intre mai mereu în bucluc. Așa că de multe ori, prietenii săi îl cam evitau iar Grin se aventura singur în cele mai îndepărtate colțuri ale pădurii. Nici nu-i de mirare că nu era loc care să fi scăpat de privirile curioase ale micului nostru explorator.
Așa se întâmplă că, în acea zi de vară despre care vă spuneam, pe când zorii se iveau și nimic nu prevestea ce urma să se întâmple, Grin își lua zborul deasupra pădurii fermecate. În timp ce plutea liniștit, scrutând orizontul cu ochii săi strălucitori, norii grei de ploaie se adunau repede de parcă erau la maraton. O picătură mare, apoi alta și alta, cădeau pe rând. După un duș neașteptat, Grin ateriza la marginea pădurii și se adăposti în vizuina unui urs. Știa că acolo poate va da nas în nas cu vreun urs uriaș dar spera să nu-l găsească acasă. Făcu totuși un pic de zgomot, aruncă o flacără sau două ca să se lumineze negura pesterii și deodată ce să vezi… Peștera era locuită!
Un stol mare de lilieci atârnau de tavanul pesterii, agitați de lumina bruscă ce le strica somnul, iar într-un colț, amărât și trist, un pui de urs rătăcit îi sări în cale. Era micul Grizzly, cunoscut și el ca unul dintre exploratorii tărâmului îndepărtat. Cu blana zburlită și tremurând de frig și foame, Grizzly își întâmpina prietenul sărindu-i pe spate de bucurie.
Toată nădejdea era acum în Grin care avea cea mai importantă misiune: să salveze situația și să ajungă în siguranță amândoi acasă. Orele treceau și furtuna nu dădea semne să înceteze curând. Stăteau amândoi la intrarea în peșteră și priveau cum se întuneca ușor.
– Părinții noștri cu siguranță sunt îngrijorați, suspină Grizzly.
– Nu te posomorî dragul meu prieten. Măcar suntem împreună și tot împreună vom găsi o soluție!
Când ploaia încetă, un vuiet asurzitor de aripi se auzi dinspre vizuină. Era lăsarea serii și liliecii zburau cu miile afară din peșteră.
Grin își aminti atunci că aproape de casa lor, văzuse mulți lilieci în fiecare seară și mereu se întreba, oare unde locuiesc de nu-i vede niciodată ziua. Acum știa! Și mai știa că dacă îi urmărește, vor ajunge cu siguranță acasă!
– Să pornim, strigă Grin către prietenul său! Misiunea noastră este să urmărim acești lilieci flămânzi!
– Să pornim, strigă și Grizzly entuziasmat și se cățăra apoi rapid în spatele lui Grin care își lua zborul de îndată.
După așa o aventură, au ajuns în sfârșit acasa. Părinții îi așteptau nerăbdători și când au le-auzit pătania, tare le erau recunoscător liliecilor că îi ghidaseră spre casă.
Totul este bine când se termină cu bine!
Pe curând!
✨ ✨ ✨