DINO-Aventura prin Portalul Timpului
În Valea Dinozaurilor, abia se iviră zorii dimineții când trei pui de dinozaur își făceau de cap printre ferigile uriașe: Trici, un Triceratops curajos și încăpățânat, Anchi, un Anchilozaur rotunjor și cam leneș, dar mereu cu glume la el si Brahi, un Brachiosaur înalt și visător, care mergea cu capul în nori… la propriu!
Ei explorau liniștiți prin pădure când un zgomot asurzitor zgudui pământul! Un meteorit uriaș tocmai se prăbușise in departare, ridicând un nor de praf și foc care se întindea cu viteză.
– Foc din cer! țipă Anchi.
– Nu ne panicăm, ne mișcăm! Comandă Trici, luând conducerea.
– Dar pe unde? Pământul e în flăcări! se plânge Brahi, în timp ce un pterozaur zbură fix deasupra capului.
Ca și cum nu era de ajuns, din spate se auziră două răgeturi terifiante:
RRAAAUUU!
???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Erau Rexus și Thorus, cei mai temuți T-Rex din zonă! Ei nu alergau după micii noștri eroi doar ca să-i sperie… le cam chiorăiau burțile.
– Veniți aici, fripturicilor preistorici! mârâi Rexus.
– Haideți de bunăvoie, da?! completă Thorus..
Trici, Anchi și Brahi o rupseră la fugă printre copaci, ocolind crăpături în pământ și dinozauri disperați. Fugeau toți cinci – prietenii în față, T-Rexii după ei, iar FOCUL după toți. O cursă contra cronometru.
Brusc, ajunseră la o peșteră întunecată.
– Intrăm? întreabă Brahi.
– Da! Ce poate merge prost într-o peșteră necunoscută în timp ce ne fugăresc doi canib… pardon, carnivori? răspunse Anchi cu sarcasm.
Înăuntru, întuneric. Ecouri. Pic-poc-pic… poc…stropi de apă.
Și apoi… UN PORTAL STRĂLUCITOR se deschise în fața lor! Părea făcut din lumină și fulgere albastre.
– Fie ce-o fi! strigă Trici și sări primul.
Anchi și Brahi il urmară. Rexus și Thorus se opriră, neîncrezători.
– Ce-i asta? Arată foarte ciudat?se întreba Rexus.
– Pare a fi din altă lume! spuse Thorus, foindu-se pe loc.
Într-o clipită, cei trei pui de dinozaur sunt absorbiți de portal.
Când deschiseră ochii, nu mai erau în era lor. Se treziră într-un tărâm alb, înghețat… cu fulgi care cădeau din cer și… niște creaturi uriașe, blănoase, cu colți imenși.
– MONȘTRII! țipă Anchi.
– Ba nu… MAMUȚI! îi corectă Mara, o mamuțică cu colți albi strălucitori și o blană lungă și pufoasă.
Mamuții erau la fel de uimiți ca ei.
– Uau, dinozauri? La noi în epoca de gheață? zise un mamut pe nume Fleo.
– Din ce ou ați ieșit voi, băieți? întrebă Fleo.
– Dintr-unul foarte agitat! chicoti Anchi.
– Suntem Trici, Anchi și Brahi. Venim… din..Jurasic, explică Brahi visător.
– Atunci, bine ați venit în era glaciară! zâmbi Mara și le oferi o ghirlandă de licheni.
Puii de dino se împrieteniră cu mamuții și începură să se obișnuiască în noua lume, deși la început nu le prea plăcea frigul. Cu fiecare zi însă, Valea Înghețată le părea tot mai primitoare.
Problema era acum cu portalul care parea instabil și dădea semne că se închide!
– Dacă rămâneți aici, nu vă mai puteți întoarce niciodată… zise Fleo trist.
– Portalul… se deschide din nou! strigă Brahi.
– Să nu fie cine cred eu că e… murmură Trici, încordându-se.
Din lumina albastră ieșiră doi dinozauri mari și foarte flămânzi.
– Surpriză! Credeați că ați scăpat? mugi Rexus.
– Gata de cină? adăugă Thorus, rânjind printre dinții săi ascuțiți.
– Mamuți, adunarea! Avem musafiri nepoftiți! strigă Fleo.
– Zid de zăpadă, poziția unu! ordonă Mara.
Mamuții au început să împingă blocuri de zăpadă și să arunce țurțuri ca niște sulițe. Au făcut apoi un zid de zăpadă, i-au învârtit pe T-Rexi într-un carusel de țurțuri și i-au trântit într-un iglu-închisoare.
– E timpul să plecăm… spuse Trici, privind spre portalul ce licărea.
– O să-mi fie dor de voi… zise Anchi.
– Și de fulgii care îți gâdilă nările când respiri… adăugă Brahi.
– Să nu ne uitați! spuse Mara, îmbrățișându-i cu trompa.
– Cum să uităm? Ați fost cei mai blănoși eroi pe care i-am cunoscut! râse Trici.
– Ne vedem cândva, printr-un alt portal, zise Fleo.
Cei trei dinozauri îsi luară ramas bun și apoi săriră înapoi în portal.
– Drum bun, prieteni dintr-o altă lume! strigă Mara.
Ei explorau liniștiți prin pădure când un zgomot asurzitor zgudui pământul! Un meteorit uriaș tocmai se prăbușise in departare, ridicând un nor de praf și foc care se întindea cu viteză.
– Foc din cer! țipă Anchi.
– Nu ne panicăm, ne mișcăm! Comandă Trici, luând conducerea.
– Dar pe unde? Pământul e în flăcări! se plânge Brahi, în timp ce un pterozaur zbură fix deasupra capului.
Ca și cum nu era de ajuns, din spate se auziră două răgeturi terifiante:
RRAAAUUU!
???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Erau Rexus și Thorus, cei mai temuți T-Rex din zonă! Ei nu alergau după micii noștri eroi doar ca să-i sperie… le cam chiorăiau burțile.
– Veniți aici, fripturicilor preistorici! mârâi Rexus.
– Haideți de bunăvoie, da?! completă Thorus..
Trici, Anchi și Brahi o rupseră la fugă printre copaci, ocolind crăpături în pământ și dinozauri disperați. Fugeau toți cinci – prietenii în față, T-Rexii după ei, iar FOCUL după toți. O cursă contra cronometru.
Brusc, ajunseră la o peșteră întunecată.
– Intrăm? întreabă Brahi.
– Da! Ce poate merge prost într-o peșteră necunoscută în timp ce ne fugăresc doi canib… pardon, carnivori? răspunse Anchi cu sarcasm.
Înăuntru, întuneric. Ecouri. Pic-poc-pic… poc…stropi de apă.
Și apoi… UN PORTAL STRĂLUCITOR se deschise în fața lor! Părea făcut din lumină și fulgere albastre.
– Fie ce-o fi! strigă Trici și sări primul.
Anchi și Brahi il urmară. Rexus și Thorus se opriră, neîncrezători.
– Ce-i asta? Arată foarte ciudat?se întreba Rexus.
– Pare a fi din altă lume! spuse Thorus, foindu-se pe loc.
Într-o clipită, cei trei pui de dinozaur sunt absorbiți de portal.
Când deschiseră ochii, nu mai erau în era lor. Se treziră într-un tărâm alb, înghețat… cu fulgi care cădeau din cer și… niște creaturi uriașe, blănoase, cu colți imenși.
– MONȘTRII! țipă Anchi.
– Ba nu… MAMUȚI! îi corectă Mara, o mamuțică cu colți albi strălucitori și o blană lungă și pufoasă.
Mamuții erau la fel de uimiți ca ei.
– Uau, dinozauri? La noi în epoca de gheață? zise un mamut pe nume Fleo.
– Din ce ou ați ieșit voi, băieți? întrebă Fleo.
– Dintr-unul foarte agitat! chicoti Anchi.
– Suntem Trici, Anchi și Brahi. Venim… din..Jurasic, explică Brahi visător.
– Atunci, bine ați venit în era glaciară! zâmbi Mara și le oferi o ghirlandă de licheni.
Puii de dino se împrieteniră cu mamuții și începură să se obișnuiască în noua lume, deși la început nu le prea plăcea frigul. Cu fiecare zi însă, Valea Înghețată le părea tot mai primitoare.
Problema era acum cu portalul care parea instabil și dădea semne că se închide!
– Dacă rămâneți aici, nu vă mai puteți întoarce niciodată… zise Fleo trist.
– Portalul… se deschide din nou! strigă Brahi.
– Să nu fie cine cred eu că e… murmură Trici, încordându-se.
Din lumina albastră ieșiră doi dinozauri mari și foarte flămânzi.
– Surpriză! Credeați că ați scăpat? mugi Rexus.
– Gata de cină? adăugă Thorus, rânjind printre dinții săi ascuțiți.
– Mamuți, adunarea! Avem musafiri nepoftiți! strigă Fleo.
– Zid de zăpadă, poziția unu! ordonă Mara.
Mamuții au început să împingă blocuri de zăpadă și să arunce țurțuri ca niște sulițe. Au făcut apoi un zid de zăpadă, i-au învârtit pe T-Rexi într-un carusel de țurțuri și i-au trântit într-un iglu-închisoare.
– E timpul să plecăm… spuse Trici, privind spre portalul ce licărea.
– O să-mi fie dor de voi… zise Anchi.
– Și de fulgii care îți gâdilă nările când respiri… adăugă Brahi.
– Să nu ne uitați! spuse Mara, îmbrățișându-i cu trompa.
– Cum să uităm? Ați fost cei mai blănoși eroi pe care i-am cunoscut! râse Trici.
– Ne vedem cândva, printr-un alt portal, zise Fleo.
Cei trei dinozauri îsi luară ramas bun și apoi săriră înapoi în portal.
– Drum bun, prieteni dintr-o altă lume! strigă Mara.
✨ ✨ ✨